Chemarea sfinților: Sfântul Efrem cel Nou

Un pelerinaj nu începe întotdeauna cu o programare exactă. Uneori, drumul se deschide neașteptat, iar locul către care ajungem se dovedește a fi un răspuns pe care nu știam să îl cerem. Așa se poate înțelege și chemarea către Sfântul Efrem cel Nou: nu doar ca destinație geografică, ci ca apropiere de o mărturie vie a lui Hristos.

Relatarea publicată pe CrestinOrtodox.ro pornește de la un drum spre Nea Makri, în Attica, unde se află mănăstirea legată de Sfântul Efrem cel Nou. Ceea ce părea o oprire neprevăzută devine, în povestirea pelerinului, o întâlnire cu sfântul, cu locul pătimirii sale și cu liniștea care se naște lângă sfintele moaște.

Drumul către Nea Makri

În tradiția pelerinajului, locul nu este important doar prin frumusețea lui, ci prin memoria pe care o poartă. Nea Makri rămâne, pentru cei care îl cinstesc pe Sfântul Efrem cel Nou, un spațiu al mărturisirii: acolo pelerinul se apropie de paraclis, de raclă, de amintirea muceniciei și de rugăciunea celor care au primit ajutor.

Acolo unde sfântul a răbdat chinurile pentru Hristos, credinciosul nu merge doar ca vizitator. Merge ca om care caută întărire, iertare, curaj și luminare. Prin această apropiere, pelerinajul devine o formă de trezire lăuntrică: amintirea sfinților ne arată ce înseamnă credința dusă până la capăt.

Întâlnirea cu sfântul

În centrul relatării stă emoția întâlnirii cu Sfântul Efrem cel Nou. Cartea citită cândva, icoana văzută, numele auzit de la alții, toate se adună într-un moment concret: omul ajunge să se roage la racla sfântului și simte că indiferența se schimbă în recunoștință.

Aceasta este lucrarea discretă a sfinților: ei nu ne cheamă spre curiozitate, ci spre schimbarea inimii. Chemarea lor nu se termină în fața unui loc sfânt; ea continuă în felul în care ne întoarcem acasă, în rugăciunea pe care o păstrăm și în hotărârea de a nu lăsa flacăra credinței să se stingă.

Sfinții nu cheamă omul doar să vadă, ci să se întoarcă mai viu, mai atent și mai recunoscător înaintea lui Dumnezeu.

Pentru pelerinii de astăzi

Pentru comunitatea Mănăstirii Sfântul Efrem cel Nou din Cristian, astfel de mărturii sunt o invitație la apropiere de sfântul ocrotitor. Cine vine la mănăstire poate aduce cu sine bucurii, întrebări, suferințe sau mulțumiri, știind că rugăciunea către sfinți nu izolează omul, ci îl așază mai adânc în viața Bisericii.

Sfântul Efrem cel Nou rămâne grabnic ajutător nu printr-o promisiune magică, ci prin îndrăzneala pe care o trezește în suflet: aceea de a cere milă, de a mulțumi și de a merge mai departe cu nădejde.

Sursă de documentare: Chemarea sfintilor: Sfantul Efrem cel Nou. Material inspirat de articolul Silviei Moian, publicat pe CrestinOrtodox.ro la 2 iulie 2012. Text redactat editorial pentru site-ul Mănăstirii Sfântul Efrem cel Nou.